Am devenit convinsa ca exista un timp potrivit pentru fiecare roman. Asa cum pe unele le poti citi prea devreme, pe altele le poti citi prea tarziu. Probabil acesta este si cazul "Gradinii secrete", pe care am gasit-o dintr-o intamplare, cautand de fapt "Grădina uitată" a lui Kate Morton. Aceasta carte nu mi-a placut, recunosc, desi vad atatea review-uri entuziaste la adresa ei. Ori acesti oameni au citit-o in copilarie (pentru ca se pare ca e o carte din programa obligatorie in alte tari) si pastreaza o amintire placuta asupra povestii, ori ei reusesc sa vada ceva ce eu nu percep.
In apararea mea, pot spune ca mi-am pastrat sufletul de copil pentru ca ma pot bucura in continuare de filmele si cartile pentru tineri, cu conditia sa nu fie mult prea puerile. Iar aceasta carte chiar asa mi s-a parut, din pacate. Din punctul asta de vedere, Habarnam este un adevarat geniu. :)